Voltaire se opune
optimismului leibnizian(Dumnezeu este perfect,lumea nu poate fi dar Dumnezeu a
creat-o astfel incat sa fie cea mai buna din cele posibile.Raul exista
ocazional ,dar este compensat in alta parte ,printr-un bine infinit mai mare.In
plus pentru Leibniz,nimic nu se petrece fara a exista o cauza necesara.).El
este de parere ca optimismul lui Leibniz este exagerat ,prezentand in romanul
sau o viziune mai clara asupra lumii si a imperfectiunilor ei .
Totusi este de parere ca
suntem capabili sa ne indreptatim propria conditia ,acesta fiind si sensul
concluziei in roman:’’Trebuie sa ne
cultivam gradina”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu