Ipoteza lui Berkeley.Ce ar fi în lipsa noastră

         Berkeley avea aceasta concepţie, că luna, stelele, copacii, nu ar putea exista decât atâta timp cât le percepem noi.Din momentul inexistenţei noastre, acestea sunt anihilate.”Masa la care scriu spun că exista, ceea ce înseamnă că o vad şi o ating; şi chiar dacă m-aş afla în afara de cabinetul meu, aş putea spune că ea există, inţelegând prin aceasta că dacă aş fi în cabinet aş putea-o percepe sau că un alt spirit o percepe cu adevărat.” Ceea ce înseamnă că “asociaţiile de senzaţii” (lucrurile), “nu există prin ele însele, ci sunt suportate sau există în suflete.”

          În lipsa unui anumit spirit, lucrurile continuă să existe într-un alt spirit.

          Din existenţa eului individual se deduce în mod necesar “existenţa lui Dumnezeu şi a tuturor lucrurilor create în inteligenţa lui Dumnezeu.”

Sau invers: Cum existenţa noastră, asigură existenţa lucrurilor pe care noi le observăm, tot aşa şi percepţia divină asigură continuitatea existenţei lucrurilor şi implicit a noastră.