Fiinţa umană a fost prinsă şi pusă în aceste lanţuri încă
din primul pas făcut în afara regnului animal din care a evoluat. Aşadar
lanţurile, constrângerile cele mai importante provin din chiar condiţia umană,
care nu poate fi depăşită. Iluzia că omul îşi poate depăşi condiţia umană este
provocată de acelaşi factor ce generează şi iluzia libertăţii, anume dorinţa de
a rupe lanţurile. Această doleanţă se hrăneşte cu iluziile create chiar de ea
şi stimulează viaţa, asigură continuitatea ei.
Caracterul
social al omului este un element ce nu-i permite să fie liber. Dependenţa de
cei din jur face din fiinţa umană, un prizonier de frica singurătăţii. Un om
singur iese de sub tiparul fiinţei pe care o reprezintă, se dezumanizează, e
drept, deci, tragem concluzia că omul nu poate să se mai numescă om odată
eliberat din lanţuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu