Viorel Vizureanu, Proiecte filosofice ale modernităţii, vol. I

Scurtă prezentare

Primul volum al proiectului referitor la paradigma filosofică a modernităţii început de profesorul Viorel Vizureanu de la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti vizează studierea începutului modernităţii: Bacon (deşi se ridică un semn de întrebare privind apartenenţa sa la modernitate) şi „raţionaliştii” Descartes (despre care autorul are deja un volum publicat), Spinoza şi Leibniz. Desigur, se urmăresc trăsături generale prezente în zorii modernităţii, se scot în evidenţă acele probleme pe care modernii le sesizează în metodele ştiinţifice şi în logica scolastică (şi aristotelică, implicit). Pornind de aici, modernii vor resemnifica anumite concepte (cel de formă, de pildă), le resping pe altele sau preiau, inconştient, semnificaţiile unor concepte ale tradiţiei filosofice atacate. Studierea relaţiei polemice dintre cele doua epoci de gândire este avantajată de interesul autorului afişat în studiile sale de logică şi cele privitoare la Aristotel. Comparaţiile între autorii moderni cu Aristotel vor fi constante, de pildă în disputa legată de metodele cunoaşterii. Logica aristotelică era astfel construită încât să permită grecilor doar fundamentarea matematicii. Nu putea exista un interes, atunci, pentru cunoaşterea istorică sau ştiinţele naturii, pentru că acestea aveau ca obiect de studiu lumea sensibilă, ori pe greci îi interesa studierea a ceea ce era imuabil, etern, adică Ideile. Iar matematica oferea „cunoaşterea”, îndeletnicirea cu cele neschimbabile. Logica lui Aristotel putea fundamenta şi ştiinţele naturii (de observat, în acest sens, că apare o metodă a inducţiei la Aristotel, dar metoda va fi criticată de Bacon), dar cum grecii nu vor fi interesaţi de acest aspect, iar scolasticii erau la fel de puţin preocupaţi de el, modernitatea va ataca logica tradiţională (Bacon şi Descartes, dorind să găsească metode pentru sporirea cunoaşterii naturii, vor sublinia inutilitatea silogismelor) şi se va încerca dezvoltarea unei noi logici, potrivite fundamentării ştiinţelor naturale. Frecvente şi utile sunt şi paralelismele realizate între teoriilor filosofilor discutaţi, fapt ce permite un plus la înlesnirea înţelegerii de către cititor a problemelor care animă cercetarea filosofică a perioadei avute în vedere. Conceput ca un instrument folositor studenţilor sau celor care debutează în cercetarea modernităţii, volumul punctează elementele considerate importante ale ideilor filosofilor în discuţie şi elemente care atestă asimilarea lor de către paradigma modernistă. Acele puncte teoretice importante sunt cele care se referă la un progres adus în fundamentarea ştiinţelor naturii, ştiinţe care, consideră ei, sunt importante pentru fiecare dintre noi pentru a spori calitatea vieţii şi pentru a ne preocupa de înţelepciune. Dar, deşi acesta era scopul acestor gânditori deschizători ai noii epoci, prezentarea câtorva idei din studiul „Sistemul filosofic şi constituirea lui în epoca modernă” al lui Heidegger arată ceea ce este comun primelor sisteme filosofice (moderne) care, in nuce, conţin modul în care ştiinţa şi tehnica modernă se vor raporta la individ în următoarele secole şi la ce automatisme ale gândirii vor da ele naştere.