Eseu din Lumea Sofiei

Filosofie vs. religie

de PĂŞCUŢ MARCELA

Imaginaţi-vă că aveţi în faţa voastră un şifonier. Un sifonier închis. Îl puteţi vedea pe din afară şi puteţi spune despre el că este din lemn natural, că e furniruit, că aparţine unui anumit stil, că se potriveşte (sau nu) cu mobilierul din camera în care vă aflaţi …

Descrierea - pentru cei mai mulţi - se opreşte la suprafaţa lucrului cercetat. Însă, există oameni care nu se mulţumesc cu atât. Vor să cunoască amănunte de tot felul: masa şifonierului, fibra lemnului, atelierul şi echipa de meşteri care l-au lucrat, dacă a fost transportat cu grijă la locul lui, hainele care sunt depozitate în interior – dacă sunt noi sau vechi, dacă sunt ale lui, ale ei sau ale copiilor, dacă gospodina a uitat să schimbe pliculeţele anti-molii anul acesta …

Sunt alţii, care, după ce au cunoscut toate aceste lucruri, le pun în relaţie unele cu altele şi le compară cu realitatea altor dulapuri pe care le-au cercetat: astfel sunt eliminate defectele, sunt puse în valoare avantajele ergonomice, apar invenţiile, are loc progresul uimitor şi se schimbă moda trecătoare …


Filosofia, caută să înteleagă omul, să îl cunoască. Şi totusi, există un nivel superior, un alt unghi din care putem privi aceeaşi realitate, care îşi propune să oblojească sufletul nostru … bolnav! Bolnav de contradicţia pe care numai religia o poate rezolva: suntem nemuritori cu sufletul şi muritori cu trupul. Zbaterea care decurge de aici nu poate fi rezolvată numai prin cunoaştere – unitatea contrariilor (materia însufleţită) are nevoie de tratament specific. Sufletul are nevoie de contactul direct cu Creatorul.

Îmi aduc aminte de faptul ca atunci când eram mică, mereu îi adresam tatălui meu faimoasa întrebare : « Ce a fost mai întâi, oul sau găina ? » Nu ştia cum să-mi raspundă sau care e adevăratul răspuns, însă mereu mă trimitea la Cartea Sfântă, Biblia, unde găseşti răspunsuri la multe întrebări.

În Geneza (Facerea), ne este exemplificată crearea lumii, şi cum Dumnezeu a creat animalele. De aici deducem că prima dată a facut găina, ca pe urmă, ea să ofere duplicarea speciei prin facerea oului. Iată cum unele întrebari au răspunsul în Cartea Sfântă, cum religia, credinţa, te ajută să înţelegi unele lucruri, să găseşti răspunsuri la unele întrebări.

Religia şi filosofia sunt două domenii care se înrudesc îndeaproape. Filosofia se compune din cuvintele greceşti filos - iubitor şi sofia – înţelepciune; e un drum pe care, dacă îl parcurgem, putem ajunge la cunoaşterea adevărului. Religia tinde să descopere marile mistere ale lumii invizibile, ea este cu adevărat mare, fiindcă adânceşte materia, trece peste domeniul material străbătând întreaga inerţie, ajungând în sferele mari, cereşti, de unde contemplă opera nesfârşită a dumnezeirii, marea taină a lumii acesteia.

Omul zilelor noastre nu mai poate rămâne strict în domeniul ştiinţelor, ştiinţele sunt limitate, trebuie să treacă peste barierele prea înguste ca să poată să ajungă la ultima cauză. Filosofia, prin esenţa ei, lărgeşte foarte mult domeniul intelectual, dă posibilitatea omului ca să aibă o concepţie largă despre lume, despre fenomenele vieţii umane. Marii gânditori ai umanităţii începând cu Platon, Aristotel, Bacon, au căutat să armonizeze, pe cât este posibil, filosofia cu religia. Şi, nimic în lume nu este mai frumos decât căutarea adevărului cu ajutorul religiei - anume cunoştinţa dobândită cu puterea spiritului.

Religia, cu puterea credinţei, ne întăreşte raţiunea. Există o îmbinare, un acord minunat al raţiunii şi al spiritului, al materiei şi al sufletului - filosoful şi omul religios le înţelege pe deplin, atât filosofia, cât şi religia având acelasi rol umanitar - acordul ultim cu divinitatea.

De multe ori, noi oamenii, mergem pe un drum bine stabilit, raţiunea noastră ne conduce pe o anume cale a binelui, dar, în drumul străbătut, întâlnim răul. Atunci luptăm din răsputeri ca sa învingem, să înlăturam răul, iar spiritul nostru trebuie să fie treaz.

Trebuie să distingem bine manifestările bune de cele rele, libertatea de tiranie, întelepciunea şi răsplata faptelor viitoare. Religia ne îndeamnă la săvârşirea lucrurilor bune, fiindcă în lumea în care trăim nu suntem decât robii unor anumitor deprinderi rele. Din această prăpastie trecătoare, vom trece în lumea infinit de bună a lui Dumnezeu, dacă urmăm calea cea bună.

Filosofia şi religia ne dau icoana clară a lumii şi, în limita realizarii spirituale, putem câştiga o existenţă mai bună, mai fericită.

În concluzie, în viaţă ai nevoie şi de filosofie, dar şi de religie, pentru a putea vieţui pe acest pământ, pentru a putea ieşi cu capul sus din anumite situaţii în care suntem puşi cu toţii în viaţa de zi cu zi.