Ironia

Discutăm puţin despre cea mai pervertită formă umoristică, ironia. Alegem această cale pentru că undeva în sinele nostru pulsează dorinţa de a fi fericiţi, pe care ne-o oferă în general umorul, dar fiind raţionali realizăm gravitatea lucrurilor înconjurătoare.

 Suntem ironici la adresa unei persoane sau a unei situaţii din dorinţa noastră de a ne bate joc de acel lucru, iar în acelaşi timp de a sustrage o mică/mare satisfacţie de pe urma ironiei. Putem categoriza ironia că fiind umor întunecat… O plăcere vinovată a intelectului.
Ironia este manifestată şi de univers, nu numai de oameni. Dar aici vorbim despre cu totul alt concept.

Dacă mai sus am prezentat cauzele atitudinii noastre (a oamenilor) ironice către alte personae/situaţii, acum vă prezint o altă idee şi anume aceea că ironia universală se produce printr-o serie de evenimente asupra cărora nu avem control sau pe care nu le-am conştientizat. Aceasta ironie aparţine unui macrocosmos.

 Este ca şi cum destinul s-ar distra pe seama noastră.

Că ultimă idee, putem considera ironia ca fiind un paradox de natură umoristică.