Scoala ideala!
Constantin
Noica provine dintr-o familie cu vechi radacini aromane,al carei nume putea fii
gasit in secolul al XIX-leain numeroase regiuni din sudul Dunarii.Este al
treilea copil al lui Grigore si Clementa Noica,s-a nascut in comuna Vitanesti
din judetul Teleorman in 12 iulie 1909.
Filosofia
este una dintre principalele forme ale manifestarii spiritului uman.Termenul a
fost creat cu peste doua milenii in urma din cuvintele grecesti ‘phileo’,a iubi
si ‘sophia’ care inseamna intelepciune.Asadar filosofia semnifica dragostea
pentru intelepciune.
Jurnalul
filozofic a lui Constantin Noica este o carte plina de esenta,iar frazele
scurte sunt adanci,inchid adevaruri simple,necesare inimii si te oblige sa
reflectezi asupra elementelor cu adevarat importante ale vietii.Mi-a placut,in
special,idea Scolii imaginate de Noica,o scoala in care rutina nu ar trebui sa
intervina,in care ‘nu se stie cine da si cine primeste’,unde elevul este
insetat de cunoastere,,este facut sa-si doreasca sa descopere,sa gandeasca,in
care sa se evite transformarea acestuia intr-o carcasa plina de ecourile unor
informatii seci.Institutul de infrumusetare a sufletului este fascinant,o
scoala unde sa se predea ‘stari de spirit’.Mi s-au parut interesante si ideile
referitoare la religie,ca nu se poate stii ce e mai grav:pacatul sau planuirea
lui,pentru ca nu putem spovedi ceva in curs de realizare.
Concluzia
cartii subliniaza eterna incercare a filozofilor de gasii un raspuns la intrebarea
fundamentala:’Ce este omul?’,iar autorul spune in final:’nu putem stii ce este
un om bun sau un om rau,intelligent sau prost,cum nu stim nici ce este femeie frumoasa.’
Cateva
citate din Jurnalul filozofic a lui Noica ar fii:’Nu s-a gandit nimeni sa
deschida un institut de infrumusetare prin cele sufletesti.Fiindca dinauntru
inafara vine frumusetea.Ganditi-va cat de urate sunt adesea femeile
crispate,cum stau sub nevoia de a fii frumoase.Dar dati-le seninatatea si
stapanirea,si vedeti cum li se destind fetele,cum elimina toxinele si cum
recuceresc frumusetea,singura frumusete care le e data:de oamenii vii.’
‘Femeia
se priveste totusi nespus de mult in oglinda.Dar probabil pentru a vedea acolo
pe un altul-care o priveste.’
‘(…)omul
e ceva ce se defineste neincetat-Sunt de partea celui care nu stie.El are sorti
sa caute ceva.’
‘(…)inceputul
Bibliei.Dumnezeu face lumina si apoi vede ca e buna.Face uscatul si apele,si
apoi vede ca sunt bune.(Numai la om nu vede asta.Sa fi fost de la sine
inteles?).In orice caz,creeaza intai si pe urma sta sa judece.’
‘Cunoaste
si fa ce vrei!’
‘Ce
nu stiu pedagogii si stie bunul-simt romanesc:Nu da povata celui ce nu ti-o
cere caci nu te asculta.Inseteaza-l intai.Pune-l in situatia de ti-o cere.Si pe
urma,spune-i,daca ai de spus ceva’.
‘O
femeie frumoasa pe care intalnirea cu cineva,n-o face si mai frumoasa e o
trista reusita a biologiei’.
In
acest jurnal filozofic se resimte’sentimentul muzical al lucrului filozofic!’Acest
jurnal filozofic este,in principiu o splendida colectie de farame filozofice,un
jurnal care inchide in el doua mituri proprii autorului:mitul Scolii si mitul
Fratelui.
‘Visez
la o scoala in care sa nu se predea,la drept vorbind,nimic.Sa traiesti linistit
si cuviincios,intr-o margine de cetate,iar oamenii tineri,cativa oameni tineri
ai lumii,sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului.Caci totul
si toti dau lectii.
…’Stari
de spirit,asta trebuie dat altora;nu continuturi,nu sfaturi,nu invataturi’.
In
acest jurnal gasim ganduri fragmentate,proza poetica a abstractiunii.E una din
cartile reduse ca pagini,prin care treci rapid,o carte ideala pentru lenesii
lecturii,culegi cel mult un gand sau uiti cu desavarsire totul,ai senzatia unui
lucru oarecum usor,o unei filozofii de neofit,daca poate fii numit asa.
Am
impresia ca ideea de jurnal filozofic vrea sa surprinda,asemenea
poeziei,inconstanta gandului,,partile sale inalte,varful aisbergului.De altfel
la Constantin Noica titlul este un fals indrumator,intrucat nu avem o oarecare
cronologie a aventurii spirituale,parti ale incipitului ori ale dezvoltarii
filozofice,ci mai degraba farame de filozofie,fraze razlete cu putina carne
textuala in raport cu importanta subiectului.Am senzatia ca Noica parca ar fii
vrut cu obstinatie sa gandeasca asa,in bucatele,de parka ar fii fost
incredintat ca lucrurile importante in filozofie nu se pot spune decat in
fulguratii ale gandului,in fraze,intuitii,revelatii.
Pana
la urma scoala lui Noica este un mod de a fii in lume,un turn de fildes cu mai
multe usi deschise,una dintre puntile catre intelepciune.
Noica,insusi
face o delimitare in istorie intre popoarele fricii si popoarele foamei,afirmand
ca am apartine celei dintai,zonei inteligentei mai degraba decat zonei
instinctului..El crede de asemenea ca numai constrangerea obliga la marea
creatie,pe cand libertatea o refuza,practica locul comun.Si ca o ultima
impresie autorul desneaza prea frumos cu cuvintele,practica un stil academic,o
atingere rapida a realitatii sau a limbajului colocvial,apoi trece rapid in
taramul filozofiei oferind astfel o permanenta impresiede artificial si
discontinuu.
Invatatorul
de filozofie isi marturiseste in final concluzia;’Viata e un dozaj,doar cand si
cand suntem frumosi,inteligenti,buni,si ca sa completez,vrednici de a accede in
scoala lui Noica.
Eu
sunt de parere ca ‘adevarata filozofie consta in a face nu carti,ci oameni’.
