Comentariile lui Boethius la Isagoga lui Porfir; analiza şi răspunsul la întrebările deschise asupra universaliilor

 Cele trei întrebări lăsate de Porfir fără răspuns într-o abordare care pune faţă în faţă perspectivele lui Aristotel şi Platon:

1. Sunt genurile şi speciile forme separate şi de sine stătătoare, aşa cum sunt expuse de Platon în teoria Ideilor, sau sunt acestea doar concepte formate în mintea noastră după modelul aristotelic?

2. Dacă genurile şi speciile sunt incorporale cum pot ele  subzista, conform lui Platon, dat fiind că extras din sensibil el are mai degrabă o natură conceptuală?

3. Sunt genurile şi speciile separate(Platon) sau se află în lucrurile sensibile având o natură substanţială (Aristotel)?

Răspunsul lui Boethius

a.       Premise:

Tot ce poate mintea înţelege este

·         Bazat pe lumea reală-caz în care mintea conceptualizează si reprezintă un lucru corespondent realităţii;

·         Nu este bazat pe lumea reală-mintea reprezintă o imagine goală

b.       Dileme

De care dintre aceste categorii ţin genul şi specia?

·         Dacă genul şi specia există, au corespondent în lumea reală, dilema este:

Tot ce există este în mod necesar corporal sau incorporal, ca atare genul şi specia trebuie să aparţină uneia dintre aceste două categorii.

Sunt genul şi specia corporale sau incorporale?

·         Dacă considerăm genul şi specia ca fiind incorporale, dilema este:

Sunt genul şi specia separate (ex. D-zeu) sau neseparate(sunt în corpuri; ex.: linia, numărul, etc.)?

c.       Rezolvarea dilemelor

Demonstraţia 1

Pasul 1-Boethius pleacă de la constatarea că genul ca mulţime de individualităţi nu poate fi unul. Pe principiul că orice există presupune a fi unul, Boethius deduce că genul şi specia NU există.

Pasul 2

a.- Presupunând că genul şi specia există, ca multiplu, nu este posibil un gen ultim, şi asta pentru că genul este o pluralitate, ca atare, trebuie căutat un alt gen al acestui gen ţi tot aşa, până la infinit.

b.-Presupunând că genul este o unitate numerică, el nu poate fi comun unui număr de lucruri diferite, prin prisma faptului că dacă unb lucru este comun altora avem doar trei alternative:

·         Este comun parţial

·         Este succesiv în posesie

·         Este comun total la un moment dat, dar nu se constituie în esenţă

Genul nu poate fi comun în nici una dintre aceste situaţii; dacă nu este unul ca fiind comun şi nu este multiplicitate, Boethius concluzionează că genul NU există. Această demonstraşie este validă în cazul tuturor predicabilelor.

Demonstraţia 2

Presupunând că predicabilele sunt concepte, Boethius subliniază ca acestea nu pot exista în afara subiectului. Avem două situaţii:

            1.Concept bazat pe un obiect, în deplină concordanţă cu acesta-conceptul există în adevărul lucrurilor, nu doar în intelect

            2.Conceptul este diferit de natura lucrurilor, caz în care el este vid, deci fals. În această        situaţie genurile şi speciile nu există şi nici conceptul lor nu este adevărat.

Plecând de la aceste deducţii, Boethius construieşte un raţionament inspirat de Alexandru din Afrodisia, raţionament conform căruia nu orice concept care pleacă de la un subiect şi nu corespunde cu natura acestuia trebuie să fie fals sau vid (2).

În acest sens, Boethius identifică două situaţii prin care un astfel de concept se poate forma:

a.       Prin compunerea unor elemente care nu există în natură-ex: compunerea cal/om conduce la conceptul centaur, un concept fals.

b.       Prin diviziune sau abstracţie-ex.: linia care este inseparabilă de corp dar care poate fi distinsă prin spirit (raţiune); în acest caz conceptul nu este fals.

Ca atare, genurile şi speciile pot fi gâsite atât în lucrurile corporale, cât şi în cele incorporale iar. În cele incorporale mintea le percepe prin asemănare. În cazul în care aceasta implică abstracţia similitudinilor dintre individualităţi diferite una de cealaltă, aceasta conduce la apariţia speciei. Dacă această similitudine este observată la mai multe specii, aceasta duce la gen.

În concluzie, universaliile sunt în singulare, dar sunt gândite ca universalii, ele subzistă într-un fel şi sunt înţelese în alt fel (ex.: lina concavă şi convexă) Conform lui Boethius, specia este o cugetare colectată din similitudinea substanţială a unor indivizi diferiţi numeric, iar genul este o cugetare colectată din similitudinea speciilor.Când similitudinea are loc în lucruri singulare, este sensibilă. Când are loc în universalii, este inteligibilă. Există un singur subiect al singularităţii si al universalităţii, însă, acelaşi subiect este într-un fel universal când este gândit, ţi în alt fel singular, când este simţit.

 Diana Boncescu, Filosofie anul I