BONAVENTURA-DESPRE REDUCEREA ARTELOR LA TEOLOGIE-

       

      Bonaventura este un personaj extrem de important pentru Biserica Catolică şi nu în ultimul rând pentru filosofia medievală.Trăieşte în secolul  XIII, fiind un călugăr franciscan, contemporan şi prieten cu Toma d’Aquino( el fiind dominican).

Toma şi Bonaventura au fost doi prieteni cu diferenţe de optică din punct de vedere filosofic, dominicanii fiind aristotelicieni, logicieni(Toma-discipol autentic al lui Aristotel) iar Bonaventura discipol autentic al lui Augustin.

Bonaventura  susţine că ADEVĂRUL, este „o corectitudine’’ ; ,,o dreptate preconcepută de minte’’ ; ,, ceea ce ar trebui facut’’!

Astfel o propoziţie este adevărată dacă este dreaptă, adică dacă afirmă ceea ce ar trebui.Dar nu numai propoziţiile ci şi acţiunile trebuie să fie adevărate, dacă sunt cum trebuie.

TEMEIUL  ADEVĂRULUI  sunt  IDEILE DIVINE care fac parte din lumea Divina-(Christicul); a speciilor inteligibile(cerul, ideea de om).

Cunoaşterea temeiului este posibilă cu ajutorul ILUMINĂRII, care este:

        -necesara--este o datorie

        -imuabila—neschimbatoare

Obiectul cunoaşterii este un compus între:

       -specia inteligibilă(cunoaşterea logică, intelect)

       -ideea divină care devine prin iluminare

Această asistentă divină, iluminarea este prezentă peste tot!

În  Despre reducerea artelor  la teologie , Bonaventura  spune  că există patru  LUMINI care îşi au locul în viaţa noastră iar prin ele putem ajunge la iluminare, acestea sunt:

1.      LUMINA EXTERIOARA-lumina artelor mecanice

2.      LUMINA INFERIOARA- lumina cunoaşterii sensibile

3.      LUMINA INTERIOARA- lumina cunoaşterii filosofice

4.      LUMINA SUPERIOARA- lumina Graţiei şi a Sfintei Scripturi

Prima  Lumină se împarte în şapte arte mecanice:prelucrarea lânii, arta construcţiei, agricultură, arta pregătirii vanatului navigaţia, medicină, arta reprezentaţiilor.

 Rostul clasificării lor sunt explicate prin faptul că întreaga artă mecanică, „fie este de folos, fie desfata!”

 A doua lumina- lumina cunoaşterii sensibile, are loc cu sprijinul „luminii corporale.” Ea se împarte în cinci, conform celor 5 simţuri ce duc la distingerea lucrurilor: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul.

A treia lumină –INTERIOARA- ghidează cunoaşterea raţională în raport cu inteligibilul(domeniul intelectului).

Fiind lumina cunoaşterii filosofice, condiţia de posibilitate a adevărului este filosofia, care ne ajută să cunoaştem adevărul prin cuvinte, lucruri şi obiceiuri(comportamente).

Astfel că lumina se împarte în trei:

-RATIONALA-in dimensiunea raţională avem:adevărul cuvintelor

-NATURALA-in dimensiunea naturală avem:adevărul lucrurilor

-MORALA-in dimensiunea morală avem: adevărul comportamentelor

·         Filosofia raţională, se împarte în trei:

-gramatica-  serveşte la exprimare

-logica-  slujeşte la învăţare

-retorica-  slujeşte la înduplecare

INTELECTUL  NOSTRU  e construit să judece conform raţiunilor formale:

Ø  Fie în comparaţie cu materia—se numesc raţiuni seminale;

Ø  Fie în comparaţie cu înţelepciunea divină(Dumnezeu)—se numesc ideale;

Ø  Fie în comparaţie cu sufletul—se numesc intelectuale.

   Filosofia naturală, se împarte în trei:

-in fizică propriu-zisa—potrivit cu raţiunile naturale şi raţiunile seminale;

-in matematica—se ocupă cu cercetarea formelor separabile, potrivit raţiunilor inteligibile(cunoaşterea cu ajutorul gândirii logice);

-in metafizica—are în vedere cunoaşterea tuturor celor ce există, pe care le readuce la un singur principiu de la care au provenit conform raţiunilor ideale sau în calitate de scop, principiu şi model pe care le readuce la Dumnezeu.

Astfel încât funcţionarea potentei persuasive, adică puterea de a convinge pe cineva să creadă , să facă sau să gândească, trebuie privită în raport cu propria viaţă(individ), cu familia şi cu mulţimea supusă.

·         Filosofia morală , se împarte tot în trei, conform celei de mai sus astfel:

- filosofie monastica(individul, călugărul)

- filosofie economică (familia)

- filosofie politică (mulţimea, statul)

     A patra lumină, iluminează către adevărul mântuitor, este lumina Graţiei şi a Sfintei Scripturi care se numeşte superioară  deoarece conduce spre cele superioare, dezvăluind ce este dincolo de raţiune şi pentru că ea coboară de la Părintele luminilor prin inspiraţie.

Aceasta este tripla conform sensului mistic şi spiritual, deşi indivizibil potrivit înţelesului literal:

-in sens alegoric suntem  învăţaţi ce trebuie să credem despre divinitate şi umanitate;

-in sens moral, suntem  învăţaţi cum trebuie să trăim;

-in sens anagogic, suntem învăţaţi cum să fim alături de Dumnezeu.

Astfel, întreaga Sfântă Scriptură ne face cunoscute următoarele trei lucruri: naşterea eternă şi întruparea lui Christos, conduita vieţii şi unirea sufletului cu Dumnezeu.

Asadar intreaga  noastra cunoastere trebuie sa isi aiba finalitatea in cunoasterea Sfintei Scripturi si sa  se indrepte catre o intelegere a anagogiei prin care iluminarea se indreapta catre Dumnezeu de unde a si izorat.